Bahto delo delo Belfast

În curând se împlinesc doi ani, mai precis pe 25 iunie 2007, de când Dublinul ne făcea un cadou, pe care timpul l-a estompat în memoria românului, dar pentru care media, a făcut mult tam-tam la vremea respectivă.  Se repatria un contigent  numeros de etnici romi, majoritatea bihoreni, așteptați cu surle si trâmbițe mediatice,  în Aeroportul Internațional din Timișoara.

La acea dată, beneficiarii fericitului survol, peste canalul mânecii și de-a latul Europei,  încasaseră și niște sume frumușele pe cap de rom repatriat. S-au întors la casele lor insalubre și în zilele următoare, puradeii și pirandele au început să-și facă veacul pe corso-ul orădean. “Dă-mi un leu, să-ți trăiască familia!” “Ne-ai fotografiat la Timișoara, hai da-mi un leu, că o să ai noroc în dragoste!” Dacă nu le dădeam, mă și vedeam năpăstuit într-ale amorului.

Și uite că istoria se repetă, de data asta cu văicăreli și ciomăgeală. Pentru irlandezul de rând prezența țiganilor  din România, în viața lor cotidiană, poate fi interpretată în fel și chip: de la pata de culoare, care-i  face pe roșcații  băutori de bere Guinness, de 8% alcool să-și amintească de toate cele,  de la pericolul pierderii locurilor de muncă (aici se înșeală, neam de țigan n-o sa le ia pâinea de la gură prin tras la șaiba, muncile câmpului și alte cele),   la igiena precară a conaționalilor noștri, la cerșetoria agresivă, și până la riscul apariției hibrizilor datorat prestației arzoaicelor.

Credincioșii C18, sau Combat 18, cum și-or mai zice, se pare că nu vor să priceapă în ruptul capului, cum vine treaba asta cu drepturile minorităților etnice, deși la drept vorbind, America este plină de irlandezi focoși (dacă le pui fitil și capsă detonează), și nici Sfântul Patrick nu ar putea face vreo minune in privința asta. Mesajul lor este unul care ar pune pe gânduri pe oricine:

“Țigani din Romania, sunteți avertizați

Credincioșii C18 va vor bate ca pe un urs hăituit

Nu intrați in Belfastul de Sud, stați departe de noi

Si daca vreți să scăpați

Luați barca și nu vă mai întoarceți

Nu e loc pentru negri in Union Jack

Membrii C18 ‘orice e necesar”

Dragi etnici romi, vă așteptăm să completați golul, pe care ni l-ați lăsat în suflet, prin plecarea voastră în Irlanda de Nord. Corso-ul orădean vă așteaptă cu brațele deschise!

Țigani repatriați în 2007