Semnarea A.C.T.A., încă un pumn în gura românilor, din partea guvernului Boc.
Guvernul trebuie să explice de ce a semnat ACTA în numele României, fără niciun fel de dezbatere publică! 22 de state printre care şi România (prin tembelismul cu apucături dictatoriale, ale unui imbecil cu automatisme, care frizează grotescul şi anume, Emil Boc) au semnat un document prin care confidenţialitatea datelor şi informaţiilor de pe Internet sunt ameninţate instaurându-se o cenzură demenţială şi o violare fără precedent a intimităţii persoanelor.
Boc mic şi împuţit, chiar nu crezi că or să ajungă să te blesteme până şi proprii-ţi copii? Nu crezi că vei primi o uşă-n nas, oriunde vei merge, după ce vei zbura din pâine şi vei avea parte, de un scuipat în parbrizul ochelarilor, din partea studenților scârbiți, de vasta ta ştiinţă de carte într-ale Constituției României, pe care aţi siluit-o şi tu şi stăpânul tău, de câte ori aţi avut prilejul? Dacă nu veţi fi ridicaţi în furci de mulţimile furioase, atunci ar trebui, să vă faceţi singuri felul, dacă mai aveţi un dram de conştiinţă.
Mondializarea îşi arată colţii şi chipul hidos şi în acest domeniu. Dacă Parlamentul European va vota acest document, se va ajunge la o situaţie, care va arunca cea mai tenebroasă umbră, asupra viitorului cetățenilor Uniunii Europene. Discuţiile vor demara în Parlamentul European în luna mai, în comisiile de specialitate, pentru ca în luna iunie să fie demarate dezbaterile publice.
Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA), a fost semnat de 22 de ţări membre UE: Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Ceha, Danemarca, Finlanda, Franta, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia si Marea Britanie. Au mai semnat acest tratat: Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelanda, Singapore şi SUA. Citeşte mai departe »
Caragialească
În ţara de Marghioale şi Mitici,
Dac’ar trăi Maestrul Caragiale,
Aţi fi portretizaţi stimaţi amici,
Numai în vitriol şi-n “apa tare”.
La mulți ani, Coane Iancule! La 160 de ani ești mai contemporan cu noi decât oricând.
Acum 160 de ani avea să dea ochii, cu o lume stranie, cel care avea să o satirizeze mai târziu în scrierile sale, o lume care deşi mai puţin roasă de racile, decât lumea de azi, mult mai puţin măcinată, de bolile unei societăţi decadente, cum sunt bolile contemporaneităţii şi anume, lumea românească. Se născuse cel care a reuşit premonitoriu să vadă România zilelor noastre şi când spun asta, neîndoios pot să o spun cu mâna pe inimă, mare parte din opera sa vine ca o mănuşă, României zilelor noastre. Dacă mare parte a contemporanilor atribuie fabula “Boul și vițelul” lui Grigore Alexandrescu (publicată în 1838) şi pe bună dreptate, iată dar, că are şi Caragiale o viziune proprie asupra acestei fabule, inspirată în mare măsură de răscoala de la 1907. Făcând o paralelă, cu mișcările sociale din România anului 2012, aflăm cât de aproape este de noi Caragiale. Cât despre reformarea societăţii de la maestru aflăm că:
„Țara are nevoe de o fundamentală reformă politică. Ba, ceva mai mult: cu cât pentru moment starea intereselor materiale i se va îmbunătăți, cu cât echilibrul acestora se va repara provisoriu, cu atât nevoile mentale și morale vor deveni mai imperioase și deci mai violent strigătoare; – fiindcă tot răul vine numai și numai de la falsa alcătuire politică, ce nu se mai poate ținea astăzi în picioare – de la deplorabila noastră sistemă oligarchică, fără restrângere de număr, fără limite de ranguri, fără rațiune istorică, fără tradiție și fără posibilitatea de a și le crea măcar cu timpul; având pentru viața publică, pentru interesele generale ale Statului, toate păcatele oligarchiilor senile și putrede și neavând vreunul dintre meritele oligarchiilor voinice și sănătoase. Citeşte mai departe »

Am văzut lumina zilei la Bistrița, în a 29-a zi a lunii lui gustar, anul Domnului 1955, și am crescut în 54 de ani cât alții în 10 (sau viceversa?). Am fost vaccinat, am mers la grădiniță, apoi la școală, mi-am cultivat dorința de a mă face doctor, chirurg, nu doctor de femei (stați liniștite fetelor!), dar nu a fost să fie (cine știe câte vieți am salvat astfel), mai apoi în armată, o perioadă de boemă bistrițeană, dar dat fiind că nu mi-a plăcut cartea, m-am făcut ofițer de armată militară. Perioada de militărie, mi-a exterminat aproape toți gărgăunii. Mi-au mai rămas câțiva, de sămânță.

