Elena Udrea şi donarea de sânge portocaliu
Globulele nu-ţi sunt portocalii,
Oricât de mult ar fi ele vopsite,
De-aceea Leanţo-ţi par anomalii,
Fiindcă rămân etern eritrocite.
——————-***———————
Acum dai iama-n hematii,
Dar mergi cu oiştea în gard,
Prin sânge de portocalii,
Partidul zici că-l freci cu fard.
——————-***———————
Când ţara moare tristă sub nămeţi,
Fă Udrea parcă dracul te împinge,
La lanţul de păcate ce le aveţi,
N-o să vă ajungă o Dunăre de sânge.
Niciun comentariu până acum.
Am văzut lumina zilei la Bistrița, în a 29-a zi a lunii lui gustar, anul Domnului 1955, și am crescut în 54 de ani cât alții în 10 (sau viceversa?). Am fost vaccinat, am mers la grădiniță, apoi la școală, mi-am cultivat dorința de a mă face doctor, chirurg, nu doctor de femei (stați liniștite fetelor!), dar nu a fost să fie (cine știe câte vieți am salvat astfel), mai apoi în armată, o perioadă de boemă bistrițeană, dar dat fiind că nu mi-a plăcut cartea, m-am făcut ofițer de armată militară. Perioada de militărie, mi-a exterminat aproape toți gărgăunii. Mi-au mai rămas câțiva, de sămânță.

