Mă uit la marea de suflete, care, inundă piețele și străzile Egiptului, nici Grecia nu și-a găsit încă liniștea, iar Bulgaria începe să se inflameze, încet dar sigur. Doar România tace!
O tăcere vinovată, care nu prevestește nimic bun, care plutește în aerul viciat al Parlamentului României, în sânul majorității, cea bine-primitoare de traseiștii politici, trimişi cu, sau fără misiune, din partea unor servicii secrete, sau nu, în inima partidelor, ce alcătuiesc acest atelaj eterogen, numit USL.
Este acest USL, un fel de anus contra naturii, prin care ies într-un geamăt de fericire, împământenit la acest nivel, dejecțiile unor uninominali, aleși pe sprânceană, pentru tot felul de talente nebănuite, numai că, talentele pe care le au, nu sunt în măsură să compenseze lipsa de cultură politică.
Silenzio stampa domnilor parlamentari USL! Văd că vă priește coabitarea instaurată, de copreședintele Ponta, s-a revărsat asupra voastră, a tuturor, celor uniți în cuget și nesimțire, ca un Corn al Abundenței.
Băsescu își râde în barbă și îi freamătă nările, amușinând ditamai stârvul de alianță politică, aparent vie dar de fapt, moartă încă din născare.
Am trăit la intensitate maximă sfârşitul de săptămână, o săptămână plină de evenimente, din care ieşea ca un aisberg, evenimentul anului, pentru tot românul votant din ţară, ba chiar şi din străinătate: “nunta anului”, “nunta secolului” de ce nu, chiar “nunta mileniului”, „nunta de aur”, „perechea de aur”, ce mai încoace şi încolo – nunta progeniturii prezidenţiale, cu odrasla de bani gata, a unui afacerist de succes, cum nu s-a mai pomenit pe suprafaţa “gloabei” terestre, vajnic urmaş de Escu, pre numele poreclei sale SIDA. O ţară întreagă a rămas cu ochii injectaţi de dragoste, faţă de cei-mai-cei nepreţuiţi fii ai neamului.
Nunţi kitschoase, nunţi fiţoase, ce mai, Gioconda cea semianalfabetă se mărită, să nu rămână cumva fată bătrână. Dar îmi place, atât de mult îmi place cum sună, reacţia mulţimii; dacă erau şi niscaiva ouă clocite, roşii stricate şi rahat pe clanţa primăriei, atmosfera ar fi fost totală! După felul cum a început ziua cea mare, Băse o să aibă nevoie de o damigeană de whisky. Şi uite că lumea vrea să vorbeşte cu Cea-Mai-Iubită-Fiică a Poporului, dar ea nu vrea să vorbeşte cu lumea. În căsnicie ar putea avea şi succesuri, ar putea avea şi eşece, de parcă asta mai contează. O adunătură de tâlhari şi şuţi ai avuţiei naţionale, este pe cale să formeze curtea lui AliBaba, cu vreo 800 de hoţi (ba chiar mai mulţi) în preajmă, loc numai bun pentru o activitate ţepoasă, dacă poporul ăsta ar mai avea un Ţepeş.
Domnul Mircea Duşa, în calitatea sa de Ministru al Administraţiei şi Internelor are ceva de spus, referitor la extraordinara desfăşurare de forţe, ale jandarmeriei şi poliţiei, ba chiar şi a SPP-ului şi mai mult ca sigur SRI-ului, la o nuntă privată? De ce sunt filmaţi protestatarii? Urmează cumva şi decontul via procuratură? Citește în continuare →
Am văzut lumina zilei în Bistrița, la sfârșitul lunii lui gustar, anul Domnului 1955, și am crescut în 54 de ani cât alții în 10 (sau viceversa?). Am fost vaccinat, am mers la grădiniță, apoi la școală, mi-am cultivat dorința de a mă face doctor, chirurg, nu doctor de femei (stați liniștite fetelor!), dar nu a fost să fie (cine știe câte vieți am salvat astfel), mai apoi în armată, o perioadă de boemă bistrițeană, dar dat fiind că nu mi-a plăcut cartea, m-am făcut ofițer de armată militară. Perioada de militărie, mi-a exterminat aproape toți gărgăunii. Mi-au mai rămas câțiva, de sămânță.
După oarece vreme, mi-a venit mintea acasă și am făcut și o facultate, civilă de data asta. Când era să mă simt și eu mai împlinit, m-am trezit pensionar, am încercat să trec repede cu vederea acest inconvenient și m-am dedicat presei, vreo câțiva ani. Dar de un lucru sunt sigur: nu mă grăbesc deloc să aflu, cum este să ajungi la etatea de morcov (în pamânt cu frunzele deasupra).
Pentru alte relații (exclus matrimonialele), vă rog să mă contactați.
Mereu ai unghiile roase?
Presimt că anul ăsta,
Scrie scrisori, ca nimeni altul,
Am trăit la intensitate maximă sfârşitul de săptămână, o săptămână plină de evenimente, din care ieşea ca un aisberg, evenimentul anului, pentru tot românul votant din ţară, ba chiar şi din străinătate: “nunta anului”, “nunta secolului” de ce nu, chiar “nunta mileniului”, „nunta de aur”, „perechea de aur”, ce mai încoace şi încolo – nunta progeniturii prezidenţiale, cu odrasla de bani gata, a unui afacerist de succes, cum nu s-a mai pomenit pe suprafaţa “gloabei” terestre, vajnic urmaş de Escu, pre numele poreclei sale SIDA. O ţară întreagă a rămas cu ochii injectaţi de dragoste, faţă de cei-mai-cei nepreţuiţi fii ai neamului.
Blogul lui Grigore Jucan
Blogul lui Grigore Jucan 